Here I come!

Teo a implinit 4 luni si m-am decis sa ii (imi) fac blog. Nu stiu de ce, asa, ca sa aiba ce citi cand o mai creste. Sau ca sa am la ce ma gandi cand o fi mare si mi-o da cu flit ca are intalnire si nu ii arde de povesti cu ma-sa. Sau ca e la moda si de ce nu sa nu fie si fi-mea, mai ales ca eu am fost mereu impotriva modei. Sau pentru ca asa o sa mai citeasca una-alta si bunicii de la C de Ag. Sau Dzeu stie de ce, asa le apuca pe mame uneori, cand nu mai au cu ce sa se laude pe sine, trec la laudat copiii.

Nu va ingrijorati, nu am ce lauda la Teo, deocamdata. Nu a aparut ca un geniu in vietile noastre si ma indoiesc ca va infirma mai tarziu ipostaza de common people. Dar poate fi funny, uneori, sa iti umpli putinul timp liber ramas pentru tine cu scrisul despre copilul tau. E ca o pilula de amintire. Probabil peste cativa ani o sa incerc sa imi aduc aminte cand a scos copilul pentru prima data limba la mine si eu am uitat... ar fi de neiertat asa ceva:) Si daca nu cititi ce scriu aici, sincer, nu e nicio suparare, nu e un blog pentru restul lumii, ci pentru mine si Teo si, poate, si pentru altii din familie.