teo citeste:)


Este doar o parafrazare a titlului emisiunii lui Ioan T Morar "Lumea citeste". De fapt, am descoperit din intamplare, intr-o zi, ca fi-mea are o oarecare aplecare spre lectura. Ca orice mama disperata ca propria odrasla va ajunge un consumator de cultural bulk, am tresarit placut impresionata de noua preocupare a lui Teo. I-am cumparat si alte carti, cu ilustratii mai simple si mai viu colorate, cu file mai groase si de dimensiuni mai mici, asa incat sa le poata tina si singura. Si curiozitatea ei a mers mai departe, spre deplina satisfactie a orgoliului meu matern! Am stat minute in sir tolanita in fel si chip, pe jos, pe canapea, pe pat, pe perne, aratandu-i si explicandu-i ce si cum cu fiecare personaj, cu fiecare ilustratie... Pana cand, citind o carte scrisa de o englezoaica, am aflat ca mai toti copiii de cateva luni sunt curiosi la contactul cu cartile, mai ales atunci cand parintii le vorbesc pe un ton adecvat si incitant. Dezamagita ca fi-mea nu este un copil minune, am renuntat cateva zile la a-i mai arata cartile cu pricina si m-am limitat la audierea eternelor basme pe DVD. In fond, daca "tonul" da muzica, macar sa asculte tonalitatile vocilor unor actori de meserie, mi-am spus imbufnata. Ieri mi-a trecut mahnirea si am revenit la minutele de "aaaaa"-uri si "ooo"-uri in fata cartuliei cu Miffy. In cele din urma, daca va fi sa ramana ceva din aceasta experienta, va ramane, cu certitudine, aducerea aminte a unor clipe in care si eu si ea ne imaginam ca suntem altceva sau altcineva, minunandu-ne eu de bucuria ei inocenta si ea de simpla mea atentie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre "Eu 4.0"

O lectie distractiva