Gradi

Teo e la gradi. Si asta ne-a ocupat tot timpul, din martie pana acum. Am avut o primavara medicala, in sensul ca ne-am tot plimbat prin doctori ba cu Teo, ba cu mama. Noroc ca a venit vara si ne-am mai revenit, ca sa ne apuce pe noi diversele boliciuni. Am trecut cu plansete de prima serbare si cu un sir de mormaieli numit "poezie". Cred ca poezie a fost, ca parea sa aiba rima. Sau asta ni s-a parut noua, parinti insistenti, ca auzim iesind din gura copilului nostru. Am inceput usor usor sa depistez diverse calitati la Teo. Una e perseverenta. Calitate exersata cu temeinicie in actiuni repetate de supt al degetului mare de la mana. A doua este corectitudinea politica: il suge si pe dreptul si pe stangul. A treia este constanta. Nu suge niciodata alt deget, nici macar atunci cand ii dam cu un lac mai amar ca orice si-ar putea imagina cineva ca poate fi culmea amaraciunii pe fata pamantului. A patra... a, da, a patra este urechea muzicala. Si daca ceva e sa fie cu adevarat la superlativ la copilul meu este ca poate canta curat toate notele din gama do major de la varsta asta . Prin urmare, m-am linistit, stiu ca macar la muzica o sa ne intelegem. Cu niste exceptii, din zona rock-ului.
A cincea, si cred ca ultima, este versatilitatea. Nu prea se omoara cu cifrele, culorile, cuvintele, dar invata cu temeinicie marcile auto. Pe strada recunoaste Dacia, chiar si cand e vorba de Super Nova sau Solenza! Semn ca se adapteaza repede la preocuparile mele, ceea ce e e spre binele relatiei mama-fiica si un bun inceput al unei lungi prietenii. Astept momentul cand va pricepe si alte filme in afara celor de desene animate, ca sa ne comparam topurile si sa vedem cine se duce mai aproape de clasamentele imdb.com.