In lipsa zapezii
azi, mama si fata au o recomandare din capitolul "poezii de gradi":
Omul de zapada
Sprijinit intr-un toiagSta-n ograda un mosneag.
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.
Ochii negri si luciosi
Sunt carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea.
Parca pufaie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are mosul nasturi vechi
Si mai are un nas ros,
Ca o creasta de cocos.
recomandari: aratati copilului imagini cu un toiag si cu un butoi, sa nu va treziti ca le confunda (? imaginatia infantila este infinita).
insistati ca un carbune se poate scoate din mina sau din vatra, in niciun caz din vata!
nasturii plantati in perechi de fapt sunt mai degraba desperecheati, dar se mai potrivesc din cand in cand unul cu altul (buhuuhuu)!
nasul ros si creasta de cocos... complicat, dar nu imposibil. sa nu isi imagineze ca e un nas cu ramificatii. e vorba doar de culoare, nu si de forma. desi, am senzatia ca e strict o chestiune de rima facila.
Comentarii