Baba imbrobodita si cocota de Valea Oltului
pe cele doua drumuri esentiale in existenta mea recenta, autostrada bucuresti - pitesti, care leaga biroul de uzina, si valea oltului (strada), care leaga casa de birou, intalnesc gropi si femei. cu gropile m-am obisnuit. dar cu femeile nu reusesc sa ma impac.
a1 este frecventata sezonier si secvential de babe imbrobodite, niste mamaite de o varsta nesigura, care vand primavara ghiocei si urzici la punga, toamna nuci, crengi cu catina, bureti de padure. in spatele babelor imbrobodite se afla cate o juna cu multi copii, din care unul, obligatoriu, de tzatza. in unele cazuri, secundul de veghe in balarii e un holtei preocupat de aprovizionare. baba are un fel de resemnare retinuta pe care doar scrasnetul rotilor in franare o mai inmoaie. toiagul improvizat dintr-un ciomag devine inutil, broboada se doveste a fi doar valul dupa care sta ascunsa toata priceperea de negustor a unor greu incercate siruri de tarani. targul se face, soferul pleaca multumit ca la drum i-a cazut o dama de cupa datatoare de daruri tamaduitoare. la gandul binefacerii aduse de mancarica de urzici cu mamaliguta, isi vede linistit de drumul sau. in spate, baba uita de broboada si, marcand victorioasa tranzactia incheiata cu succes, imparte ciomege pe spatele bidiviilor scapati de sub controlul junei letargice. castigul e prea mic pentru a-i multumi pe toti.
pe valea oltului se lucreaza la metrou. gropile si mersul bara la bara sunt doi ibuni prieteni ai observatiei directe. atentia creste la crepuscul. cocotele de drumul taberii au intrat in schimb. la cum stau in capat de trecere de pietoni, ai jura ca sunt puse de politia locala sa degajeze traficul. nu-mi pot retine un gand marinimos de admiratie vazand cu cat stoicism suporta frigul iernii. la fel ca vipia verii. imaginea lor mi-o dezmorteste pe cea a junei care isi secunda discret batrana scoasa la produs, pe autostrada. ma intreb: cam ce fel de martisor le-ar bucura pe femeile astea, de 8 martie? ar putea exista vreunul care sa le faca sa se mai simta femei?
nu am foto. cui prodest?
a1 este frecventata sezonier si secvential de babe imbrobodite, niste mamaite de o varsta nesigura, care vand primavara ghiocei si urzici la punga, toamna nuci, crengi cu catina, bureti de padure. in spatele babelor imbrobodite se afla cate o juna cu multi copii, din care unul, obligatoriu, de tzatza. in unele cazuri, secundul de veghe in balarii e un holtei preocupat de aprovizionare. baba are un fel de resemnare retinuta pe care doar scrasnetul rotilor in franare o mai inmoaie. toiagul improvizat dintr-un ciomag devine inutil, broboada se doveste a fi doar valul dupa care sta ascunsa toata priceperea de negustor a unor greu incercate siruri de tarani. targul se face, soferul pleaca multumit ca la drum i-a cazut o dama de cupa datatoare de daruri tamaduitoare. la gandul binefacerii aduse de mancarica de urzici cu mamaliguta, isi vede linistit de drumul sau. in spate, baba uita de broboada si, marcand victorioasa tranzactia incheiata cu succes, imparte ciomege pe spatele bidiviilor scapati de sub controlul junei letargice. castigul e prea mic pentru a-i multumi pe toti.
pe valea oltului se lucreaza la metrou. gropile si mersul bara la bara sunt doi ibuni prieteni ai observatiei directe. atentia creste la crepuscul. cocotele de drumul taberii au intrat in schimb. la cum stau in capat de trecere de pietoni, ai jura ca sunt puse de politia locala sa degajeze traficul. nu-mi pot retine un gand marinimos de admiratie vazand cu cat stoicism suporta frigul iernii. la fel ca vipia verii. imaginea lor mi-o dezmorteste pe cea a junei care isi secunda discret batrana scoasa la produs, pe autostrada. ma intreb: cam ce fel de martisor le-ar bucura pe femeile astea, de 8 martie? ar putea exista vreunul care sa le faca sa se mai simta femei?
nu am foto. cui prodest?
Comentarii