Postări

Se afișează postări din februarie 10, 2013

ca mimoza in 0.1

cam asa cu mimoza : matusa mea, ana, este, intr-un fel, "numitoarea" mea. ea mi-a ales prenumele compus ana-luiza. tot ea a venit cu supra-numele sau porecla - mimoza aka mimozel. cadoul de azi i-l dedic ei. am fost si am avut mimoza. am fost mimoza in copilarie. zic ai mei. cred ca povesteau frumos cum ma strambam cand eram atinsa.  in adolescenta, in amintirea mimozei care fusesem, am carat o mimosa pudica de la gradina botanica din cluj, la huedin, in tabara de la belis si apoi acasa, la ploiesti. mama a ingrijit-o cu temei, pana cand, intr-o zi, a inflorit, si-a trait momentul de plenitudine si s-a scuturat. imi amintesc florile ei de un mov degradat in alb si zburlite de parca erau niste ciulini fragili. am regretat ca efortul de a o cara peste 400 km nu s-a finalizat cu o frumoasa si nesfarsita prietenie pana la adanci batraneti. prietenia, in termenii mei, insemna sa o inspectez circumspect de la distanta, in diminetile de vara, pe balcon. uneori o udam, alteori o irit

povestea cu invatatura

Imagine
Tiparnita diaconului Coresi,  Brasov, Prima  Scoala Romaneasca in mod normal, daca as fi mers dupa vointa alor mei si stradaniile lor, acum, as fi fost instrumentist (violonista) intr-o filarmonica din ro sau, cel mult, profesoara de vioara. acest "mod normal" nu a existat decat ca potentialitate si a fost curmat de profesoara mea de romana din gimnaziu. ea a fost cea care m-a incurajat, dupa lectia cu poezia "dascalita" de o goga, sa ma duc la pedagogic si sa ajung "dascalita". de ce mi-am adus aminte de acest moment? pentru ca zilele acestea s-au reactivat tot felul de marturisiri analitico-instrospective pe niste site-uri in care parinti, la randul lor cadre didactice, dar in mediul universitar, se plang de calitatea absolventilor carora ajung ei sa le predea, din simplul motiv ca pre-universitarul nu e capabil sa le livreze "produse" mai destepte... in 1996, cand am intrat la facultate, am crezut ca legatura mea cu invatamantul a deveni

hatikazuki

Imagine
este un personaj interpretat de ilinca tomoroveanu, pe un vinil din copilaria mea, care se numea "basme japoneze", iar unul din ele era "fata cu potirul pe cap". am crescut intr-o lume in care am auzit de prea multe ori ca frumusetea adevarata e cea interioara si ca felul in care arati te poate impiedica sa fii omul care esti cu adevarat. acest basm sublinia pana la caricatura, aproape, ideea. nu era o poveste rea, dimpotriva. dar anumite principii de viata fac mai mult rau decat bine atunci cand se transforma in dogma. este ceea ce se intampla in comunism cand venea vorba de femeie, feminitate, sexualitate, iubire. crescand astfel, nici nu e de mirare ca multa vreme nu am pus mare pret pe felul in care arat, ma imbrac, imi tratez propriul corp. totul era sa fiu frumoasa pe dinauntru, desteapta, cunoscatoare. sport am facut doar pentru ca figura in orar. la facultate, a disparut complet ca preocupare, iar dupa, as fi zis ca nu am atarnat de un spalier in viata mea.