ca mimoza in 0.1
cam asa cu mimoza : matusa mea, ana, este, intr-un fel, "numitoarea" mea. ea mi-a ales prenumele compus ana-luiza. tot ea a venit cu supra-numele sau porecla - mimoza aka mimozel. cadoul de azi i-l dedic ei. am fost si am avut mimoza. am fost mimoza in copilarie. zic ai mei. cred ca povesteau frumos cum ma strambam cand eram atinsa. in adolescenta, in amintirea mimozei care fusesem, am carat o mimosa pudica de la gradina botanica din cluj, la huedin, in tabara de la belis si apoi acasa, la ploiesti. mama a ingrijit-o cu temei, pana cand, intr-o zi, a inflorit, si-a trait momentul de plenitudine si s-a scuturat. imi amintesc florile ei de un mov degradat in alb si zburlite de parca erau niste ciulini fragili. am regretat ca efortul de a o cara peste 400 km nu s-a finalizat cu o frumoasa si nesfarsita prietenie pana la adanci batraneti. prietenia, in termenii mei, insemna sa o inspectez circumspect de la distanta, in diminetile de vara, pe balcon. uneori o udam, alteori o irit