Postări

Se afișează postări din 2014

Sonet CLXXXIII, Vasile Voiculescu

Mereu cerşim Vieţii ani mulţi, aşa-n neştire, Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră, Şi încă nu-nţelegem că fără de Iubire Se veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră; Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă; Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni, Când Dragostea-i unica vecie dată nouă. Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci, Minunile iubirii n-au stavile pe lume; Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci, Oricând şi orideunde mă vei striga pe nume, Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine, Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine. Chiar de-aș zăcea în groapă, cu lespedea pe mine, Tot m-aș scula din moarte ca să alerg la tine.

Sefu' si-a deschis alimentara in Ceruri

Tati, Nu aveam de gand sa-ti scriu pentru ca nu am facut-o niciodata. Stiu prea bine ca pe tine compunerile mele nu te intereseaza decat ca subiect de fala printre prieteni, atunci cand si-au validat calitatea prin notele date de profesori. Dar mi-a dat ideea asta (si sper sa functioneze) antrenoarea mea de yoga. Nu iti spun acum ce sfat mi-a mai dat, o sa afli la sfarsitul scrisorii. Asa sunt sigura ca o citesti pana la capat. Am avut patru zile de pomina care au culminat cu o intalnire la terasa cu prietenii si rudele. De sambata dimineata pana ieri dupa-amiaza nu mi-au stat piciorusele (si nici gura, deh, ca am in neamul cui sa seman) nicio secunda! Am batut tara si Ploiestiul in lung si in lat. Am revazut toate neamurile, de la unchi de-al doilea sau al treilea pe care nu ii mai intalnisem de la nunta la prieteni de familie pe care ii credeam la fel de tineri ca in copilaria mea. Ce sa mai, a fost o experienta incredibila! Chiar asa, stii ca nasul si nasa au o nepoata aproape la

Tenis pe camp

Freamatul general provocat azi de finala de la Roland Garros mi-a adus aminte de niste obiceiuri de consum media din prin anii 90. A fost o vreme cand ai mei plimbau la iesirile la iarba verde, la Fantana cu ciresi (Campina), Paulesti sau la Snagov, un televizor mic, alb-negru, Olt, cu antena. Dupa-amiaza, obositi de atata alergat si terminati de caldura, noi, copiii, ne ghemuiam in Dacia berlina gri a alor mei, pe al carei parbriz mama trantea o patura, si ne uitam la meciurile lui Cosac cu numai-stiu-bine-cine. Din cand in cand, ieseam ca muiezinii la ore de rugaciune si trambitam catre adulti scorul sau status quo-ul de pe teren. Nici puricii de pe ecran nu ne opreau din comentarii, nu ne diminuau emotiile, cu atat mai putin sa ne fi oprit din urmarirea meciului. Cred ca pe atunci am invatat, de la baietelul unor prieteni de familie, cum e cu scorul la tenis. Dar asta nu m-a facut niciodata sa ma apropii de acest sport. Mi-a sporit, doar, admiratia pentru cei care il practicau, fie

Piscina

Dupa doua ore de sarituri, inot si scufundari, Teo si-a gasit o partenera de joaca. E mai mica decat ea. Are pernute si, aparent, are frica de apa. Dupa cateva schimburi de amabilitati si indemnuri la mai bine, Teo o face sa se bage cu capul in apa. Apoi, o determina sa sara in piscina. Inca o data, de mai multe dati. Imi vad de ale mele. Ma bucur sa constat ca spiritul pedagogic a trecut de la o generatie la alta. Peste cateva minute le regasesc pe cele doua pe scarile piscinei. Joaca un teatru imaginar, cu niste ratuste. Noua prietena a Teodorei pare destul de implicata in joc si se simte in largul sau in scenariul fetei mele. Deodata, Teo vine spre mine si imi spune conspirativ, facandu-mi cu ochiul: "Ma cam pricep la copii, nu? Hai, ce zici, ma pricep, nu?". Dau afirmativ din cap. Un noian de intrebari imi trec prin minte. Ma opresc la ultima. Daca se pricepe asa de bine la copii, de ce nu face un pic de training si cu ea? De exemplu, un curs despre cum sa stai cuminte 30

6

Nu mi-a placut niciodata aceasta cifra. Dar anul asta m-a facut sa o privesc cu mai multa ingaduinta. Pentru ca aceasta cifra alaturata cuvantului "ani" imi spune de cat timp sunt mama si de cata vreme Teo este fiica mea. Daca tot au trecut 6 ani, sa facem bilantul. Mama are mai putin cu 6 kg decat avea inainte sa raman gravida. Teo are 6 prietene care apar periodic in povestile de la despre scoala - Alesia, Sofia B, Sofia C, Maria, Ioana si Cornelia (invatatoarea). Mama se trezeste in fiecare zi la 6. Teo doarme cel mai putin in a 6-a zi a saptamanii. Mama se gandeste de cel putin 6 ori pe zi la Teo. Teo se plictiseste dupa 6 minute de stat cu mama (din motive de lectii, citit sau asistat la activitati prestate exclusiv si, uneori, excesiv, de adulti). Mama a intrat in al saselea an de cand lucreaza in aceeasi firma, in acelasi birou, in aceeasi cladire. Teo are sase personaje preferate: Rapunzel, Barbie, fata mosului cea harnica, Ariel, Elsa, mama in copilarie. Despre ele v