Noe cu potopul lui de declaratii

Cand nu stii din ce parte bate vantul, cea mai buna cale de a te acoperi este sa-ti pui pe constiinta o hartie. De cele mai multe ori, hartia asta arata ca o declaratie pe proprie raspundere sau ca o cerere. Cand eram in scoala, mai ales la liceu si la facultate, uram anticamera pentru depunerea unei cereri, oricare ar fi fost subiectul acesteia. Ideea de a depune o cerere imi provoca aceleasi insomnii ca un drum lung cu trenul, pe mana "nasului".
De cand m-am intos la scoli, dar ca parinte, am invatat sa fac exercitiul declaratiei pe proprie raspundere. Progresul consta in faptul ca nu mai e nevoie sa bat la usi dincolo de care se afla cerberi-secretare. Cea mai noua hartie de acest gen este cea pentru optionalul de religie. Va trebui, cumva, sa o aduc pe lume, sa o invat ce are de facut, sa o var sub pix si sa o indrum spre sfintele bibliorafturi.
M-am tot gandit ce e cu toata tevatura asta cu religia. Nu m-am hotarat care e calea buna, asa ca am transferat responsabilitatea catre "subiectul" actului educational. Am intrebat-o pe Teo daca vrea la optionalul de religie. Mi-a raspuns imediat ca da. Surprinsa de rapiditatea raspunsului, am insistat cu intrebarile. "De ce?" "Pentru ca doamna ne citeste povesti frumoase, dintr-o carte a dumneaei." Hm. Nu ma linisteste. "Cam ce fel de povesti, Teo?" "Ei, si tu, ce povesti! Cum e cu Noe si potopul, cu facerea lumii, cu Sfantul Nicolae si alti sfinti, cu Isus Cristos. Ce, tu nu ai facut la scoala religie?" Nu, nu am facut. Asa e. Si daca nu am facut, iar cu mersul la biserica nu stam prea bine, de unde stim noi cu adevarat ce e aia "predarea religiei"? Poate ca, invatand, nu imitand, copiii nostri vor pricepe ca religia e ceva mai mult decat o colectie de superstitii, obiceiuri paguboase, norme rigide, cutume mai mult sau mai putin dogmatice. Sper ca, pentru ei, "a fi un bun crestin" sa nu insemne doar sa te inchini cand treci prin fata bisericii si sa dai bani preotului de fiecare data cand vine cu botezul sau icoana. Atat timp cat pentru Teo religia este o poveste (deci invatam ceva din ea, iar finalitatea este una etica), nu am motive de ingrijorare. Constiinta va fi de doua ori acoperita, o data pentru ca nu ii iau copilului dreptul de la a invata ceva (fie si religie) si a doua oara pentru ca, semnand acea declaratie, ii arat copilului ca eu, ca parinte, sunt un bun crestin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a schimbat "pash-pash-ul" de Pufi viata noastra

for fun

drumurile noastre, poate