Cartile copilariei, benzina imaginatiei

Prima carte a Teodorei a fost una cu printese Disney. Normal, orice tata se viseaza rege in marele lui regat de 70 mp. A doua carte a fost una cu un iepuras. Miffy a patruns in vietile noastre gratie unui curier si a ramas in prime-time pentru vreo trei ani. In acest rastimp, am descoperit-o pe Nemi si au aparut in biblioteca Teodorei un brontozaur, apoi Zina Benzina. Pentru cei care nu au copii (inca), Zina nu este nici personaj de basm, nici denumire de combustibil sau marca de masina. E o catelusa. Ea a pus stapanire pe momentele noastre de tandrete de dinainte de nani. Uneori, ma apropiam de ea cu teama ca, intr-o buna zi, Zina va face saltul din paginile cartii si din ilustratii in zona dezirabilului infaptuibil. Pe Zina am iubit-o si eu si Teo asa de tare incat, de la un moment incolo, am trecut din lumea imaginatiei in cea a anticipatiei si am inceput sa vorbim despre animalele de casa.
Vreo doi ani am tot povestit si am tot ocolit dureroasa tema "caine de companie". Cand Zina scotea coperta de pe raftul bibliotecii, imaginatia Teodorei se involbura din nou... In cele din urma, cartea a batut realitatea mea si in viata noastra a aparut catelul. Intr-un fel, nu m-am prins pana azi ca ceea ce ne-a colorat viata de familie a fost o carte. Nu dorinta copilului, nu destinul, ci un personaj imaginat si trimis in lumea noastra de un dramaturg in rol de "Micul print", Valentin Nicolau.
Azi, imi doresc ca Zina sa inspire multe alte generatii de parinti si copii si sa ii faca sa inteleaga sensul unui cuvant prea rar folosit -"omenie". Imi doresc ca la acest plan sa contribuie Nemi si Nemira si toti cei care au avut curajul de a face, in Romania, antreprenoriat sau management in cultura si in educatie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre "Eu 4.0"

O lectie distractiva

teo citeste:)