Postări

Se afișează postări din februarie 22, 2015

Noe cu potopul lui de declaratii

Cand nu stii din ce parte bate vantul, cea mai buna cale de a te acoperi este sa-ti pui pe constiinta o hartie. De cele mai multe ori, hartia asta arata ca o declaratie pe proprie raspundere sau ca o cerere. Cand eram in scoala, mai ales la liceu si la facultate, uram anticamera pentru depunerea unei cereri, oricare ar fi fost subiectul acesteia. Ideea de a depune o cerere imi provoca aceleasi insomnii ca un drum lung cu trenul, pe mana "nasului".
De cand m-am intos la scoli, dar ca parinte, am invatat sa fac exercitiul declaratiei pe proprie raspundere. Progresul consta in faptul ca nu mai e nevoie sa bat la usi dincolo de care se afla cerberi-secretare. Cea mai noua hartie de acest gen este cea pentru optionalul de religie. Va trebui, cumva, sa o aduc pe lume, sa o invat ce are de facut, sa o var sub pix si sa o indrum spre sfintele bibliorafturi.
M-am tot gandit ce e cu toata tevatura asta cu religia. Nu m-am hotarat care e calea buna, asa ca am transferat responsabilitat…

la sfarsit de zi

Imagine
problemele oamenilor mici sunt, in aparenta, simple. vor sa creasca si, uneori, un pic mai repede, daca se poate. problemele oamenilor mari sunt pierdere de timp. intrebarea este: daca nu mai cresti, la ce bun atata bataie de cap? salbatici sau nu, oamenii sunt fascinanti si de iubit. pacat ca numai foarte putini dintre ei merita cu adevarat efortul de a-i intelege. iubirea e neconditionata, in vreme ce intelegerea te imbogateste. dar daca nu simti nevoia de a fi mai bogat, la ce foloseste efortul de intelegere? de fapt, despre asta este vorba: copiii nu iti cer mult timp ca sa ii intelegi. adultii iti mananca mult timp, fara sa iti ceara, de fapt, nimic. nu e "desertaciunea desertaciunilor", ci doar o analiza de eficienta. evident, iubirea si eficienta nu prea merg mana in mana, exceptie facand iubirea de sine.