mamaluteo

M-am nascut in zodia cancerului. Adica rac. In afara acestei intamplari, viata sau soarta m-au ferit m-au ferit de vreo intalnire cu boala omonima. Nimeni in familia mea sau printre prietenii mei nu a suferit de vreun cancer. In general, nu am fost bolnavicioasa si nici nu am avut suferinzi in familie. Am chiar o oarecare reactie de respingere maladiva a ideii de neputinta, angoasa pe care boala le aduce in vietile noastre. Nu m-am gandit serios la aceste lucruri niciodata si mereu mi-am spus ca orice afectiune mai grava decat o gastrita nu se poate strecura in viata mea. Pana cand am intalnit voluntarele din Casiopeea si am participat la a doua editie a crosului roz. Ele m-au facut sa inteleg ca, daca tu nu esti bolnav sau nu ai avut pe cineva drag suferind, asta nu inseamna ca boala nu exista sau ca trebuie ignorata. De la ele am aflat ca cea mai buna cale de a lupta cu boala, cu cancerul de san, este sa alergi. Nu de cancer, nu de moarte, ci din solidaritate si compasiune fata de

pe cele doua drumuri esentiale in existenta mea recenta, autostrada bucuresti - pitesti, care leaga biroul de uzina, si valea oltului (strada), care leaga casa de birou, intalnesc gropi si femei. cu gropile m-am obisnuit. dar cu femeile nu reusesc sa ma impac. a1 este frecventata sezonier si secvential de babe imbrobodite, niste mamaite de o varsta nesigura, care vand primavara ghiocei si urzici la punga, toamna nuci, crengi cu catina, bureti de padure. in spatele babelor imbrobodite se afla cate o juna cu multi copii, din care unul, obligatoriu, de tzatza. in unele cazuri, secundul de veghe in balarii e un holtei preocupat de aprovizionare. baba are un fel de resemnare retinuta pe care doar scrasnetul rotilor in franare o mai inmoaie. toiagul improvizat dintr-un ciomag devine inutil, broboada se doveste a fi doar valul dupa care sta ascunsa toata priceperea de negustor a unor greu incercate siruri de tarani. targul se face, soferul pleaca multumit ca la drum i-a cazut o dama de cupa