bianca brad

nu sunt un fan al emisiunilor prezentate de vedete de top, nici al galelor de binefacere. insa, sambata, la gala UNICEF, am aflat pentru prima data (nu stiu cum de mi-a scapat acest lucru...) de tragedia biancai brad. mi-am amintit ca in seara in care m-am aflat in travaliu, in salon cu mine, a fost adusa o fata care pierduse o sarcina in opt luni si care s-a chinuit groaznic sa aduca pe lume fatul fara suflare. toata noaptea mi-au rasunat in minte tipetele ei si prezenta sa in salon m-a facut sa imi controlez pornirea spre vaicareala. ma gandeam ca ar trebui sa ii respect durerea si sa nu ma vait in fata ei, spre deosebire de ea, eu aveam sa imi vad copilul. viu, respirand, tipand, cautand. nu imi amintesc ca peste noapte sa fi vorbit la mobil cu cineva din familie sau sa fi auzit vreun cuvant de alinare de la vreuna dintre pacientele din salon. fiecare le stia pe ale sale: nerabdarea intalnirii cu bebele, durerea travaliului, nelinistea de dinainte de operatie, precipitarea pentru a afla daca a ajuns omul de la firma cu recoltatul placentei pentru celule stem... ea si-a consumat durerea si amarul in tacere, o tacere intrerupta din cand in cand de interventia neutra a unei asistente, infirmiere, moase. nu stiu ce s-a intamplat cu ea, am fost mutata in rezerva, nu am mai vazut-o. stiu ca la un moment dat cand nu imi gaseam locul de durerea apropiatei expulzii mi-am cerut scuze ca ma agit de colo colo si ca sper ca nu o deranjeaza. nu stiu ce mi-a raspuns, eram prea prinsa de ale mele. stiu insa ca acum, dupa ce am citit pe site-ul biancai brad cata suferinta, cata fierbere si cata nenorocire aduce un asemenea sfarsit tragic si de neocolit, as face orice as putea pentru a ajuta femeile ce trec prin asa ceva.
doamne fereste si doamne ajuta!
http://biancabrad.com/pierderea_sarcinii/

p.s. tvr 1 difuzeaza din 24 mai, la jurnal, o serie de reportaje realizate de malvina in cadrul campaniei derulate de bianca brad.