Generatia Vita 9
Mor de caldura si de plictiseala (uneori), dar n-am incotro. Sau am si nu vreau sa ma gandesc si la alternativa?! Alexandra a facut 1 an si i-au rupt turta. A fost oarecum distractiv sa vezi o mogaldeata care sasaie precum un sarpe taraind ditamai rochita de printesa sau balerina sau domnisoara de onoare de colo - colo in asteptarea momentului in care cineva, un adult sau Tibi, o va lua in brate. Incerc sa imi explic ce le place mai mult copiilor la acest "luat in brate": Faptul ca vad lumea de sus? Ca au castigat negocierea cu adultul si l-au facut sa cedeze aterizand in bratele lui? Ca asta inseamna ca sunt in centrul atentiei? Sau pur si simplu ca asa scapa de plictiseala? Faza asta cu "in brate" ma enerveaza la culme din cel putin doua motive: imi da dureri de mijloc si imi provoaca discutii in contradictoriu cu rudele. Mai ales cu bunica mea. Si uite asa ma apuca teama ca in zilele urmatoare, cand va veni de la tara sa mai stea cu Teomici, o sa strice bunatate de invatatura si o sa dedulceasca fetita la stat in brate.
Aseara am fost din nou in Moghioros, profitand de o noua ocazie de comentarii interioare. Am vazut multi copii agitati, tipatori, rasfatati, neascultatori etc. Si suficient de multi docili, calmi, cuminti, oarecum blegi. Ma intreb in ce masura asa sunt firile lor sau in ce masura asa le-au format parintii... si intrebarea e de ajuns pentru a-mi starni teama ca daca va fi si Teo parte din prima gasca. Pe de alta parte, ar fi chiar asa o catastrofa ca cea mica sa fie agitata, tipatoare, rasfatata? Ar fi un pic mai obositor pentru noi, parintii, dar nu ar echivala cu sfarsitul lumii. Cred ca as prefera sa fie asa, decat peste cativa ani sa ma trezesc ca am un copil lipsit de personalitate, bleg si plangacios, legat de fusta mea. Oricum, pana la acel moment, mai avem destula treaba. de luat fier, calciu, vigantol etc. Nu stiu cum a reusit omenirea sa ajunga pana aici, de-a lungul a milioane de ani, fara sa ia zi de zi aceste "minunate licori" inventate de medicina moderna si prescrise cu marinimie de pediatri! La fiecare noua administrare de chimicala imi aduc aminte cum uram cutiile de vitamine chinezesti (de culoare bleu-ciel, cu o fotografie cu niste fructe pe ea) si drajeurile acelea rosii la borcanel (Vita 9, parca), cu care ne indopa mama prin anii 80. Ce madelene proustiene, ce caprele Irinucai! Astea da amintiri placut mirositoare din copilarie! Duminica am fost la tara, la Marcesti, cu Teo, Tibi si Alexandra. La un moment dat si-au facut aparitia si niste nepoti de-ai nostri, Vlad (1 an si cateva luni) si Nicusor (aproape 3 ani). Grasi, energici, bine crescuti, cu apetit si pofta de joaca. Radeam cu George spunand ca in mod cert nu le lipsesc, zi de zi, nici Mustelele, nici fierul Haussman, nici calciul gluconic sau Vigantolul:) Asta e adevarul dureros: civilizatia ne invata sa ne dopam si sa ne "snobim". Iar orice tampenie scumpa pe care o cumparam pentru copii este, de fapt, o expresie a snobismului nostru citadin, ascuns sub scuza: "pentru copilul meu iau tot ce e mai bun"... Candva, credeam in asta, dar pe masura ce trece timpul imi dau seama ca e doar un paravan pentru frustrarile noastre de parinti care tb sa ne simtim confortabil oferindu-i copilului substitute scumpe sau prescrise de medic in locul atentiei si afectiunii de care are atata nevoie. Ce se naste din generatia Vita 9 se hraneste cu cereale Milupa, bea Danone si se spala cu Mustela...
Ma intorc la supa pt Teomici, in care azi nu am mai pus broccoli, de la Mega Image, ci doar legume din gradina lu' mamaie. ;)
Aseara am fost din nou in Moghioros, profitand de o noua ocazie de comentarii interioare. Am vazut multi copii agitati, tipatori, rasfatati, neascultatori etc. Si suficient de multi docili, calmi, cuminti, oarecum blegi. Ma intreb in ce masura asa sunt firile lor sau in ce masura asa le-au format parintii... si intrebarea e de ajuns pentru a-mi starni teama ca daca va fi si Teo parte din prima gasca. Pe de alta parte, ar fi chiar asa o catastrofa ca cea mica sa fie agitata, tipatoare, rasfatata? Ar fi un pic mai obositor pentru noi, parintii, dar nu ar echivala cu sfarsitul lumii. Cred ca as prefera sa fie asa, decat peste cativa ani sa ma trezesc ca am un copil lipsit de personalitate, bleg si plangacios, legat de fusta mea. Oricum, pana la acel moment, mai avem destula treaba. de luat fier, calciu, vigantol etc. Nu stiu cum a reusit omenirea sa ajunga pana aici, de-a lungul a milioane de ani, fara sa ia zi de zi aceste "minunate licori" inventate de medicina moderna si prescrise cu marinimie de pediatri! La fiecare noua administrare de chimicala imi aduc aminte cum uram cutiile de vitamine chinezesti (de culoare bleu-ciel, cu o fotografie cu niste fructe pe ea) si drajeurile acelea rosii la borcanel (Vita 9, parca), cu care ne indopa mama prin anii 80. Ce madelene proustiene, ce caprele Irinucai! Astea da amintiri placut mirositoare din copilarie! Duminica am fost la tara, la Marcesti, cu Teo, Tibi si Alexandra. La un moment dat si-au facut aparitia si niste nepoti de-ai nostri, Vlad (1 an si cateva luni) si Nicusor (aproape 3 ani). Grasi, energici, bine crescuti, cu apetit si pofta de joaca. Radeam cu George spunand ca in mod cert nu le lipsesc, zi de zi, nici Mustelele, nici fierul Haussman, nici calciul gluconic sau Vigantolul:) Asta e adevarul dureros: civilizatia ne invata sa ne dopam si sa ne "snobim". Iar orice tampenie scumpa pe care o cumparam pentru copii este, de fapt, o expresie a snobismului nostru citadin, ascuns sub scuza: "pentru copilul meu iau tot ce e mai bun"... Candva, credeam in asta, dar pe masura ce trece timpul imi dau seama ca e doar un paravan pentru frustrarile noastre de parinti care tb sa ne simtim confortabil oferindu-i copilului substitute scumpe sau prescrise de medic in locul atentiei si afectiunii de care are atata nevoie. Ce se naste din generatia Vita 9 se hraneste cu cereale Milupa, bea Danone si se spala cu Mustela...
Ma intorc la supa pt Teomici, in care azi nu am mai pus broccoli, de la Mega Image, ci doar legume din gradina lu' mamaie. ;)
Comentarii