Piscina

Dupa doua ore de sarituri, inot si scufundari, Teo si-a gasit o partenera de joaca. E mai mica decat ea. Are pernute si, aparent, are frica de apa. Dupa cateva schimburi de amabilitati si indemnuri la mai bine, Teo o face sa se bage cu capul in apa. Apoi, o determina sa sara in piscina. Inca o data, de mai multe dati. Imi vad de ale mele. Ma bucur sa constat ca spiritul pedagogic a trecut de la o generatie la alta. Peste cateva minute le regasesc pe cele doua pe scarile piscinei. Joaca un teatru imaginar, cu niste ratuste. Noua prietena a Teodorei pare destul de implicata in joc si se simte in largul sau in scenariul fetei mele. Deodata, Teo vine spre mine si imi spune conspirativ, facandu-mi cu ochiul: "Ma cam pricep la copii, nu? Hai, ce zici, ma pricep, nu?". Dau afirmativ din cap. Un noian de intrebari imi trec prin minte. Ma opresc la ultima. Daca se pricepe asa de bine la copii, de ce nu face un pic de training si cu ea? De exemplu, un curs despre cum sa stai cuminte 30 minute la stomalog?