Sefu' si-a deschis alimentara in Ceruri
Tati,
Nu aveam de gand sa-ti scriu pentru ca nu am facut-o niciodata. Stiu prea bine ca pe tine compunerile mele nu te intereseaza decat ca subiect de fala printre prieteni, atunci cand si-au validat calitatea prin notele date de profesori. Dar mi-a dat ideea asta (si sper sa functioneze) antrenoarea mea de yoga. Nu iti spun acum ce sfat mi-a mai dat, o sa afli la sfarsitul scrisorii. Asa sunt sigura ca o citesti pana la capat.
Am avut patru zile de pomina care au culminat cu o intalnire la terasa cu prietenii si rudele. De sambata dimineata pana ieri dupa-amiaza nu mi-au stat piciorusele (si nici gura, deh, ca am in neamul cui sa seman) nicio secunda! Am batut tara si Ploiestiul in lung si in lat. Am revazut toate neamurile, de la unchi de-al doilea sau al treilea pe care nu ii mai intalnisem de la nunta la prieteni de familie pe care ii credeam la fel de tineri ca in copilaria mea. Ce sa mai, a fost o experienta incredibila! Chiar asa, stii ca nasul si nasa au o nepoata aproape la fel de mare ca Teo? Iar cumatra este neschimbata, arata ca atunci cand cumparam de la ea corzi pentru vioara sau sacaz pentru arcus. Nea Vasile, care a stat mai mult cu ei, zicea ca m-ar fi recunoscut cu greu pe strada, daca ne-am fi intalnit. Inteleg ca nu mai arat nici eu chiar ca la 17 ani :)
Ne-am vazut si cu Iliuta si Mariana, iar Ninel si Marian au fost pe la noi si am stat la povesti cu ei, mama si mamaie pana la miezul noptii! Ma simteam ca in "Morometii", ascultand glumele lor.
Apoi au venit si tanti Ghita cu fata si nurorile. Ani (fina) l-a sunat pe finul si i l-a dat mamei la telefon. Nu stiu ce au vorbit ei, dar mama parea plansa. Si-or fi amintit de Costin, dragul de el, dus prea devreme dintre noi! Ce soarta...
Ne-au vizitat si baietii tai de la bloc, nenea Virgil, vecinii de pe scara (de la trei, de la patru, de la unu). Iar nenea Fane a fost "vedeta" saptamanii ca a reusit sa ii aduca la masa pe fostii tai colegi de la Hale, pe Mesteru', pe nea Nelu al lu' tanti Tita. Chiar si nea Sandu Rizescu, fostul nostru vecin, a trecut pe la noi! Ti-am spus, a fost mare pelerinaj! Aproape ca nu mai tin minte numele tuturor celor care ne-au cautat, cu care am vorbit, am povestit, ne-am depanat amintiri mai vechi sau mai recente, ne-am intristat: Maianu si sotia, Nutica si Florin, Gigi (verisoara lu' mamaie), Mariana, verisoara mamei, unchiul Ionica si tanti Aurelia, unchii Virgil si Vasile, fosta mea colega, Iulia, Alex.
Nenea Petrica si tanti Nutica ne-au ajutat cu pregatirile, Ani a facut prajiturile (specialitatea ei!), Petre a fost responsabil cu problemele locative, ajutat de Leanca si Vali. Toti verii tai au fost la inaltime, ce sa mai! La fel si prietenii cei mai apropiati.
Imi pare, totusi, rau ca nu i-ai cunoscut pe prietenii Madalinei si ai lui Cristi. Sunt oameni de isprava si ei ne-au scos la liman cu multe dintre pregatiri, ne-au deschis multe usi si ne-au usurat misiunea de maestri de ceremonii!
Iar, la final, las mentiunile speciale pentru nenea Fane, tanti Nicoleta si fina Mariana. Fara ajutorul lor, ne-am fi pierdut cu firea. Noroc ca au fost langa noi in momentele mai grele si ne-au dat cate un sfat sau cate o mana de ajutor. Fina spera ca te vei intalni cu finu Gicu, sa mai jucati o tabla, cum faceati pe vremuri, cand mergeam in vacanta la mare sau la padure. O mai dadaceste pe mama cu diversele treburi gospodaresti si ii poarta de grija. Mi-a prins bine, oarecum, sa ii reintalnesc pe toti.
George s-a asezat, ca intotdeauna, la masa cu "fetele bisericesti". Asa l-am cunoscut pe parintele de la Mihai Bravu, un om foarte interesant, cu o poveste de viata inedita. Cred ca ti-ar fi placut sa stai de vorba cu el ! Dar o sa iti povestesc cu alta ocazie despre intalnirea cu parintele.
Acum, ca am ajuns la final, scrisoarea asta ar trebui sa arda, cum m-a sfatuit antrenoarea mea. Nu ma indur sa dau foc laptopului (stiu, mi-ai zis tu ca ma prostesc si o sa uit sa mai scriu de mana si sa fac adunari in minte). Dar cand am ascultat eu pe cineva? :) Ca din gena aia de "sef" s-o fi transmis ceva si la mine! O sa las scrisoarea sa fie citita si de altii. Poate asa o sa afli ca imi lipsesti si ca sper sa fii un sef bun, acolo, la Alimentara din Ceruri!
PS: Te rog sa nu uiti sa imi pui deoparte masline verzi fara samburi si sa cauti drojdie buna pentru mamaie, sa iti faca niste cozonaci, peste 40 de zile. Facem noi cumva sa ajunga la tine! Si sa nu iti faci sifonarie! Teo zice ca sifonul te umfla in burta :) Te pupam, Luiza & co
Nu aveam de gand sa-ti scriu pentru ca nu am facut-o niciodata. Stiu prea bine ca pe tine compunerile mele nu te intereseaza decat ca subiect de fala printre prieteni, atunci cand si-au validat calitatea prin notele date de profesori. Dar mi-a dat ideea asta (si sper sa functioneze) antrenoarea mea de yoga. Nu iti spun acum ce sfat mi-a mai dat, o sa afli la sfarsitul scrisorii. Asa sunt sigura ca o citesti pana la capat.
Am avut patru zile de pomina care au culminat cu o intalnire la terasa cu prietenii si rudele. De sambata dimineata pana ieri dupa-amiaza nu mi-au stat piciorusele (si nici gura, deh, ca am in neamul cui sa seman) nicio secunda! Am batut tara si Ploiestiul in lung si in lat. Am revazut toate neamurile, de la unchi de-al doilea sau al treilea pe care nu ii mai intalnisem de la nunta la prieteni de familie pe care ii credeam la fel de tineri ca in copilaria mea. Ce sa mai, a fost o experienta incredibila! Chiar asa, stii ca nasul si nasa au o nepoata aproape la fel de mare ca Teo? Iar cumatra este neschimbata, arata ca atunci cand cumparam de la ea corzi pentru vioara sau sacaz pentru arcus. Nea Vasile, care a stat mai mult cu ei, zicea ca m-ar fi recunoscut cu greu pe strada, daca ne-am fi intalnit. Inteleg ca nu mai arat nici eu chiar ca la 17 ani :)
Ne-am vazut si cu Iliuta si Mariana, iar Ninel si Marian au fost pe la noi si am stat la povesti cu ei, mama si mamaie pana la miezul noptii! Ma simteam ca in "Morometii", ascultand glumele lor.
Apoi au venit si tanti Ghita cu fata si nurorile. Ani (fina) l-a sunat pe finul si i l-a dat mamei la telefon. Nu stiu ce au vorbit ei, dar mama parea plansa. Si-or fi amintit de Costin, dragul de el, dus prea devreme dintre noi! Ce soarta...
Ne-au vizitat si baietii tai de la bloc, nenea Virgil, vecinii de pe scara (de la trei, de la patru, de la unu). Iar nenea Fane a fost "vedeta" saptamanii ca a reusit sa ii aduca la masa pe fostii tai colegi de la Hale, pe Mesteru', pe nea Nelu al lu' tanti Tita. Chiar si nea Sandu Rizescu, fostul nostru vecin, a trecut pe la noi! Ti-am spus, a fost mare pelerinaj! Aproape ca nu mai tin minte numele tuturor celor care ne-au cautat, cu care am vorbit, am povestit, ne-am depanat amintiri mai vechi sau mai recente, ne-am intristat: Maianu si sotia, Nutica si Florin, Gigi (verisoara lu' mamaie), Mariana, verisoara mamei, unchiul Ionica si tanti Aurelia, unchii Virgil si Vasile, fosta mea colega, Iulia, Alex.
Nenea Petrica si tanti Nutica ne-au ajutat cu pregatirile, Ani a facut prajiturile (specialitatea ei!), Petre a fost responsabil cu problemele locative, ajutat de Leanca si Vali. Toti verii tai au fost la inaltime, ce sa mai! La fel si prietenii cei mai apropiati.
Imi pare, totusi, rau ca nu i-ai cunoscut pe prietenii Madalinei si ai lui Cristi. Sunt oameni de isprava si ei ne-au scos la liman cu multe dintre pregatiri, ne-au deschis multe usi si ne-au usurat misiunea de maestri de ceremonii!
Iar, la final, las mentiunile speciale pentru nenea Fane, tanti Nicoleta si fina Mariana. Fara ajutorul lor, ne-am fi pierdut cu firea. Noroc ca au fost langa noi in momentele mai grele si ne-au dat cate un sfat sau cate o mana de ajutor. Fina spera ca te vei intalni cu finu Gicu, sa mai jucati o tabla, cum faceati pe vremuri, cand mergeam in vacanta la mare sau la padure. O mai dadaceste pe mama cu diversele treburi gospodaresti si ii poarta de grija. Mi-a prins bine, oarecum, sa ii reintalnesc pe toti.
George s-a asezat, ca intotdeauna, la masa cu "fetele bisericesti". Asa l-am cunoscut pe parintele de la Mihai Bravu, un om foarte interesant, cu o poveste de viata inedita. Cred ca ti-ar fi placut sa stai de vorba cu el ! Dar o sa iti povestesc cu alta ocazie despre intalnirea cu parintele.
Acum, ca am ajuns la final, scrisoarea asta ar trebui sa arda, cum m-a sfatuit antrenoarea mea. Nu ma indur sa dau foc laptopului (stiu, mi-ai zis tu ca ma prostesc si o sa uit sa mai scriu de mana si sa fac adunari in minte). Dar cand am ascultat eu pe cineva? :) Ca din gena aia de "sef" s-o fi transmis ceva si la mine! O sa las scrisoarea sa fie citita si de altii. Poate asa o sa afli ca imi lipsesti si ca sper sa fii un sef bun, acolo, la Alimentara din Ceruri!
PS: Te rog sa nu uiti sa imi pui deoparte masline verzi fara samburi si sa cauti drojdie buna pentru mamaie, sa iti faca niste cozonaci, peste 40 de zile. Facem noi cumva sa ajunga la tine! Si sa nu iti faci sifonarie! Teo zice ca sifonul te umfla in burta :) Te pupam, Luiza & co
Comentarii